30 august – Sfântul Alexandru, apărător al dreptei credinţe și „protectorul omenirii”

30 august – Sfântul Alexandru, apărător al dreptei credinţe și „protectorul omenirii”

468
0
SHARE

Sfântul Alexandru este prăznuit de creștin-ortodocși în fiecare an, pe 30 august.

Sfântul Alexandru este prăznuit pe 30 august. Sfântul Alexandru a fost episcop în Constantinopol în timpul împăratului Constantin cel Mare (313-337). A participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, dovedindu-se un apărător al dreptei credinţe. La acest sinod l-a combătut pe Arie, unul din preoţii săi slujitori, care începuse să predice o învăţătura neconformă cu tradiţia şi credinţa Bisericii.

La început Alexandru a încercat să rezolve noua tensiune în mod pașnic. Arie și adepții săi refuză orice conciliere, motiv pentru care este chemat în fața unui sinod local (321). Aici Arie va susține că Fiul nu este veșnic, ci a fost creat de Tatăl. Sinodul a pronunțat pe loc anatema. În sprijinul apărării ortodoxiei a fost chemat și Osie, episcop de Cordova. Criza s-a accentuat, determinându-l pe împăratul Constantin cel Mare să convoace primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325), care îl excomunica pe Arie, potrivit crestinortodox.ro.

Începutul propovăduirii eretice a lui Arie este pus între anii 312 și 320. Este posibil că doctrina eretică să fi apărut în mintea să ceva mai devreme de 320, dar a devenit o realitate în jurul acestui an. Claudio Moreschinni subliniază aspectele esențiale ale ereziei ariene:

„Fiul, nefiind Dumnezeu adevărat, nu putea să fie decât creatură, chiar dacă cea mai perfectă dintre creaturi. Ceea ce nu reprezintă un impediment pentru că Tatăl să fie Tata, doar că acesta este părinte pentru o ființă diferită de El. Este adevărat că Fiul este numit Dumnezeu, dar numai într-un sens impropriu: El este bun și înțelept, se bucură de prerogativă de a fi fost creat direct de Dumnezeu, în vreme ce celelalte creaturi au fost create prin Fiul. În schimb, existența să nu se identifică nicidecum cu realitatea divină: El este pentru totdeauna contingent. (…) Mântuirea pe care Hristos o aduce oamenilor nu constă într-o înnoire a naturii lor, săvârșită grație înălțării, prin Hristos, a aceleiași naturi umane, ci în oferirea unui model de viață și în revelarea credinței adevărate” .