Acasă în ”concediu”

Acasă în ”concediu”

1565
0
SHARE

Luna concediilor a luat sfârșit. La fel ca și în ceilalți ani, întors în oraș pentru a petrece câteva zile cu cei dragi, la despărțire, același gust amar…

Nu doar din cauza despărțirii, ci mai ales din cauza faptului că a mai trecut un an și nimic nu s-a schimbat, nimic nu s-a îmbunătățit, ba mai rău, mai multe s-au stricat.

Și aici am putea începe de la starea drumurilor. Prețuri. Doamne ferește să ajungi la un spital. Cultură – ce să mai zic… Promovarea kitsch-urilor în defavoarea valorilor este un semnal la fel de clar ca și faptul că nu se dorește investirea în sistemul de învățământ.

O națiune școlită poate emite pretenții, nu mai e atât de ușor de manipulat, din contră, nu ar mai vota un politician absolvent de școală profesională, mecanic auto sau un fotbalist.

La fel ca în fiecare an, ne lăsăm acasă părinții bolnavi și supărați și, din nefericire, lipsiți de orice speranță de mai bine. Dacă stai de vorbă cu bătrânii de la țară, poți să vezi exact situația din România. Lelea și badea de la țară nu știu cine e prim-ministru, nu știu mârșăviile făcute de DNA, nici măcar nu îi interesează cine e ministrul cutare, pe ei îi doare că vine poștașul cu pensia și cel târziu a doua zi, nu mai au nici bani de pâine…

Ce să mai vorbim de medicamente, de orice altceva. Aici au adus țara, după aproape 28 de ani de guvernare ”post-decembristă”. O țară în care maneliștii conduc Ferrari, dau 700 de euro pe o sticlă de șampanie, caviar și alte fițe, în timp ce omul de rând e muritor de foame. Un artist, absolvent de Conservator, are 1.000 de RON salariu, un manelist nu deschide microfonul fără 1.000 de euro.

Învățământ nu, sănătate nu, cultură nu, apărare nu e cazul, justiție nu, autostrăzi și drumuri nu, numai nu și nu…

Cele rele, care ar începe cu „da” nu ar mai avea loc aici.

Suntem aproape cinci milioane de oameni plecați, pe zi ce trece, tot mai mulți pleacă. Suntem țara cu cel mai mare număr de emigranți din lume pe timp de pace și nimănui nu ii pasă. Mai mult, politicile guvernamentale forțează omul de rând să nu își dorească decât să plece, să scape de ei…

Dar acum e bine…am plecat…păcat că la anul va fi poate, poate, puțin mai rău, dacă nu la fel…

Ionică Armancă 

Diaspora Azi