SHARE

La 21 Octombrie 1880, în urmă cu 137 de ani, Ciprian Porumbescu a finalizat cea mai cunoscută compoziţie a sa, ‘’Balada’’ pentru vioară şi pian. Lucrarea nostalgică devine cunoscută în toată lumea, fiind un simbol muzical al durerii şi tragismului istoriei româneşti. Folosind intonaţii de romanţă veche românească şi de doină, Ciprian Porumbescu a realizat o lucrare bine închegată, plină de melodie, colorată că armonie şi echilibrată ca formă.

În Ziarul ‘’Lumina‘‘ găsim scris următoarele precizări despre impresionanta capodoperă muzicală a secolului XIX: Timp de mai bine de o săptămână, compozitorul s-a retras în tihna idilică a locurilor natale, a schiţat, a prelucrat, a şlefuit această pagină muzicală de o rară sensibilitate, plină de poezie şi nostalgie, cu raze de lumina şi pete de întuneric, în care se metamorfozează doina, cântecul şi jocul bătrânesc, fiind, pe drept cuvânt, una dintre creaţiile de referinţă ale culturii româneşti. Scriitorul Mihail Sadoveanu, după una dintre audiţiile acestei unice piese, a spus: „Dacă ar fi să regret că nu am venit mai devreme pe lume, aş face-o doar pentru că nu am apucat să-i cunosc pe cei doi români în care Dumnezeu a turnat har din belşug: autorul «Luceafărului», Eminescu, şi pe cel al «Baladei pentru vioară», Porumbescu“.

În Balada sa, Ciprian Porumbescu îmbină într-un mod poetic simţământul său patriotic faţă de neamul românesc cu sentimentele de dragoste pentru aleasa inimii lui. Şi ca un contur perfect la dragostea sa pentru neamul românesc, rămâne pentru eternitate, iubirea lui neîmplinită, dragostea pentru Berta Gorgon. Ciprian scria despre aceasta: „Numai ea singură îmi poate da curajul şi puterea de a răbda mai departe şi a duce munca începută la bun sfârşit”, iar ea răspundea: „Cât de rău îmi pare că nu pot sta faţă în faţă cu acela căruia toată viaţă mea aş dori să-i fiu cu inima deschisă…” Pe un fond atât de puternic al dragostei, el reuşeşte să exprime artistic o serie de trăiri personale, gânduri şi idei, toate încadrate în epoca romantică a genului. A întruchipat în scurta sa existenţă, autenticul românesc cu tot ceea ce este mai frumos şi mai pur, de la freamătul codrului, şoptirile dulci ale păraielor, glasuri de bucium care răsună a jale, până la şoaptă sfânta a sufletului iubit şi trăirile intense ale dragostei. Toate aceste elemente le găsim în Balada pentru vioara.

Balada lui Ciprian Porumbescu este exprimarea sonoră a unui român care şi-a ştiut bine identitatea şi a luptat pentru ea.  

Ruben Doran

Viena, 21.10.2017