Biserica Catolică sărbătoreşte astăzi Neprihănita Zămislire

Biserica Catolică sărbătoreşte astăzi Neprihănita Zămislire

535
0
SHARE

Învatatura despre “Neprihanita Zamislire” a Maicii Domnului a fost proclamata ca dogma de credinta de catre papa Pius al IX, în anul 1854, prin scrisoarea enciclica “Ineffabilis Deus”.

Ea este cuprinsa implicit în salutarea îngerului trimis de Dumnezeu, care a numit-o pe Maria “plina de har”. Sarbatoarea “Neprihanitei Zamisliri” invita la contemplarea frumusetii inefabile a sufletului prea curat al Mariei, dar si la întelegerea stralucirii suprafiresti a fiecarui suflet sfintit prin harul daruit de Cristos Mântuitorul.

Pentru cinstirea sfinteniei eminente a Maicii Domnului, Orientul crestin a instituit înca din veacul al VII-lea o sarbatoare în cinstea “Zamislirii Fecioarei”, sarbatoare ce a trecut în Occident cu începere din veacul al X-lea. Teologii, încercând sa precizeze continutul dogmatic al sarbatorii, au ajuns la discutii aprinse care i-au împartit în doua tabere, având si de o parte si de alta nume stralucite; între timp, sarbatoarea “Zamislirea Neprihanita” -“Immaculata conceptio”, exprimînd un omagiu solemn adus nevinovatiei desavîrsite, de la zamislire, a Maicii Domnulii, se raspândea tot mai mult, pâna când papa Clement al XI, în anul 1708, a extins-o la întreaga Biserica de Apus si a declarat-o sarbatoare de porunca. A urmat actul solemn din 1854, prin care papa Pius al IX nu facea decât sa exprime convingerea de totdeauna a Bisericii.

Dumnezeu, de la început, mai înainte de veacuri, a ales si a statornicit Fiului sau Unul Nascut o Mama din care sa se întrupeze si sa se nasca în fericita împlinire a vremii. El a iubit-o mai mult decât pe toate celelalte creaturi, încât a aratat fata de ea cea mai mare darnicie. De aceea a îmbogatit-o în chip minunat cu belsugul tuturor harurilor ceresti, scoase din nesfârsita plinatate a Dumnezeirii, mult mai presus decât toate spiritele ceresti si decât toti sfintii, astfel încât, ferita cu desavârsire si întotdeauna de orice pata a pacatului, cu totul frumoasa si perfecta, ea sa înfatiseze înaintea Lui acea desavârsire a nevinovatiei si a sfinteniei, cum în afara de cea a lui Dumnezeu nu se poate închipui una mai mare si pe care, în afara de Dumnezeu, nimeni nu o poate cuprinde deplin cu mintea” (noteaza Pius al IX, în scrisoarea “Ineffabilis Deus”).

Claudiu Ardelean – Radio Maria