SHARE

Firmele române care funcționează și acum ca agenți de plasare a forței de muncă în străinătate și cele care vor vrea să presteze această activitate vor avea mai multe cerințe de bifat, potrivit unui act normativ ce va intra luni în vigoare. În raport cu Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM), spre exemplu, acestea vor trebui să-și procure pentru înregistrare anumite documente, să țină anumite evidențe și să le raporteze la ITM periodic, altfel riscând amenzi de câteva mii de lei. În plus, nu vor mai putea presta această activitate firmele în faliment sau în dizolvare, citează avocatnet.ro.

În teorie, românii care pleacă la muncă în străinătate de acum înainte vor beneficia de o protecție sporită din partea statului român, odată cu publicarea Legii nr. 232/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 961 din 5 decembrie 2017. Deși a fost publicată anul trecut, legea aceasta intră în vigoare abia pe 5 martie 2018.

Actul vizează în special firmele care asigură serviciile de plasare a forței de muncă în străinătate și noile obligații pe care le vor avea acestea de la anul. Cum definește legea serviciile de plasare a forței de muncă în afara țării noastre: “informarea, consilierea și medierea cetățenilor români în vederea angajării acestora în străinătate”.

Cine va putea oferi aceste servicii, conform documentului publicat? Pe de o parte, agenții de plasare a forței de muncă și, pe de altă parte, furnizorii de astfel de servicii care sunt stabiliți pe teritoriul altui stat membru din Uniunea Europeană (UE), iar nu în România.

Legea vine cu clarificări foarte importante aici, pentru că definește și deosebește foarte clar agentul de plasare a forței de muncă de furnizorul de astfel de servicii. Potrivit documentului, agentul de plasare a forței de muncă este o persoană juridică înființată în temeiul Legii societăților nr. 31/1990, care are codul CAEN 7810. Un astfel de agent va pune în legătură angajatorul străin cu rezidentul român în căutarea unui loc de muncă, urmând ca la final să se încheie între aceștia un contract de muncă.

Așadar, o persoană fizică autorizată, să zicem, nu poate fi agent de plasare a forței de muncă, fiindcă numai societățile comerciale cu acel cod CAEN se încadrează în cerințele actului normativ. În schimb, furnizorul de servicii de mediere a forței de muncă este o firmă străină, care a dobândit într-un stat membru UE dreptul de a presta aceste activități și care e autorizat să facă asta.

Interpunerea altor categorii de intermediari între agentul de plasare, persoana mediată și angajatorul străin este interzisă, scrie în lege, chestiune care nu era specificată expres, până acum. Practic, asta înseamnă că nu va mai fi permis un lanț de medieri, în care un agent român mediază pentru un alt agent de mediere ș.a.m.d., fapt care nu era decât în detrimentul românului care pleacă la muncă în străinătate.

Noi condiții pentru exercitarea activității de plasare a forței de muncă și pentru funcționare

Prima condiție pentru ca firmele să fie agenți de plasare a forței de muncă în străinătate este înregistrarea la ITM (obligația de înregistrate la ITM o vor avea și firmele străine — furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă). Vorbim de o cerință care e prevăzută și acum în lege, numai că înregistrarea la ITM se va face respectând o serie de condiții pe care le vom afla, în perioada următoare, dintr-un set de norme metodologice speciale.

De la anul, legea se va completa și cu documentele necesare înscrierii la ITM:

  • certificatul constatator de la Registrul Comerțului, din care să rezulte activitatea principală (codul CAEN – 7810);
  • dovada înregistrării la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal ca operator de date cu caracter personal;
  • alte documente, așa cum vor fi stabilite prin normele metodologice speciale.

În plus față de asta, legea publicată va aduce mai multe condiții pentru firmele care vor vrea să presteze astfel de activități sau să continue să o facă. E vorba de cerința de a nu se afla în faliment sau în dizolvare.

Apoi, actul va mai introduce și obligația de a păstra la sediu o copie (în ambele limbi, română și străină) a contractului de muncă încheiat cu fiecare dintre lucrătorii mediați. Aceste copii vor fi puse la dispoziția inspectorilor de muncă ori de câte ori e nevoie.

“Agenții de plasare au obligația de a transmite, trimestrial, inspectoratului de muncă în a cărui rază teritorială își desfășoară activitatea, până la sfârșitul lunii următoare trimestrului încheiat, situația privind contractele de mediere încheiate și persoanele angajate în străinătate, se prevede în act. Nerespectarea acestei obligații va fi sancționată cu amenzi între 3.000 și 5.000 de lei.

Important! Firmele care funcționează și în prezent ca agenți de plasare a forței de muncă în străinătate vor avea la dispoziție 60 de zile de la 5 martie 2018 pentru a se înregistra (din nou) la ITM, în condițiile prescrise de legea de modificare despre care am vorbit până acum.