Doina Cornea – o biografie inedită scrisă de istoricul Cornel Jurju despre...

Doina Cornea – o biografie inedită scrisă de istoricul Cornel Jurju despre spiritualizarea luptei anticomuniste

540
0
SHARE

Despre noua carte a istoricului clujean Cornel Jurju am aflat încă din perioada când se pregătea pentru tipar. Sincer am fost curios cum va reuși istoricul să surprindă complexitatea biografică a luptătoarei anticomuniste Doina Cornea. După două cărți de succes scrise cu acribie și profesionalism: ”Suferința nu se dă la frați” și ”Tovarăși împotriva Coroanei”, istoricul clujean aduce pe piața de carte un document istoriografic de excepție, care ne face să înelegem fenomenul dizidenței anticomuniste din anii 1980. Biografia istorică ”Doina Cornea. Dincolo de zid” a apărut la cunoscuta editură Argonaut specializată pe editarea de cărți despre istoria României. Lucrarea istoricului clujean, care nu lucrează într-o universitate sau institut de cercetare (din păcate!), este o incursiune incitantă în universul mental al rezistenței la comunism în ultimul deceniu al regimului totalitar. Osatura cărții e construită pe câteva casete de interviu luate la sfârșitul anilor `90 de către tânărul istoric oralist de atunci, specializat la institutul mentorului istoriografiei ardelene, istoricul clujean, prof. Doru Radosav. Interviurile extraordinar de interesante lasă totuși percepția unui tânăr anchetator al istoriei orale la începuturile carierei. Lipsa unei experiențe chestionare aflate la incipiență e compensată de istoricul ajuns la maturitate care adaugă la interviurile publicate o exhaustivă documentație interpretativă, un studiu complex scris cu acribie, ce lămurește ceea ce a însemnat fenomenul Doina Cornea pe axa rezistenței anticomuniste din Europa centrală și de est. Istoricul reușește să cadreze fenomenul Doina Cornea în componenta istorică a opoziției la comunism, nu al dizidenței.

Doina Cornea, asistenta de la Filologia clujeană, nu a fost o dizidentă la comunism, ci o opozantă a regimului totalitar. Ea dorea căderea comunismului, nu reformarea acestuia. Dizidența este un fenomen interiorizat din cadrul comunismului, un gorbaciovism reformator care nu dorea în esență să se prăbușească regimul dictatorial. Dizidenți au fost membrii de partid ca Silviu Brucan, care dorea menținerea unui comunism cu față umană. Doina Cornea a dorit de la început să cadă comunismul, iar România să redevină o democrație occidentală cu revenirea Regelui Mihai I pe tron. Istoricul clujean surprinde genial transformarea graduală a Donei Cornea din simplu cadru didactic în redutabilul opozant, nu dizident, al regimului ceaușist. Inițial Doina Cornea a fost tipul de tânăr intelectual care s-a adaptat cu greu regimului comunist. Dintr-o familie greco-catolică cu un tată cu simpatie de stânga, Doina Cornea a avut parcursul normal a unei tinere din epocă fără să se compromită totuși cu structurile comuniste. A absolvit facultatea, dar a refuzat să se înscrie în UTM. A acceptat formal instaurarea regimului comunist, dar era nemulțumită că biserica greco-catolică a fost interzisă. Participa totuși la slujbele clandestine oficiate de preoții greco-catolici și era oripilată din discuțiile cu ierarhii despre crimele din pușcăriile comuniste. Doina Cornea devine asistentă la Filologia clujeană în 1959, dar faptul că refuză cu precauție și inteligență compromisurile nu mai este promovată în carieră. Viitorul opozant al regimului își construiește treptat o stare de spirit anticomunistă. La început nu iese în față cu gesturi ce ar putea deranja regimul prea tare. Mai mult în urma discursului lui Ceaușescu din 1968 de la balconul CC împotriva invaziei sovietice în Cehoslovacia îl admiră că a reușit să redea demnitatea românilor așa cum o spune într-o vizită în Franța anului 1972. Împreună cu soțul ei, avocatul Iuhas, reprezentau acel tip de intelectual care accepta regimul dar nu achiesa la structurile sale. A refuzat să fie membru PCR, iar primul declic public împotriva regimului s-a întâmplat în 1975 când a fost pusă de conducerea universității coordonate de Ștefan Pascu să semneze un jurământ pubic la adresa lui Nicolae Ceaușescu. Portarul facultății și asistenta Doina Cornea refuză să semneze adeziunea. Portarul e dat afară, iar gestul lui Doina Cornea pare să fie ignorat de către conducere și organe. În interviul oferit lui Cornel Jurju, opozanta Doina Cornea spune mereu că ea era o fricoasă, îi era teamă de regim și că gradual a prins curaj să demonstreze împotriva comunismului ca urmare a lecturilor filosofice din Henri Bergson, Constantin Noica, Mircea Eliade sau Gabriel Marcel. Datorită faptului că fiica sa a rămas în Franța, Doina Cornea a avut acces la cărțile exilului românesc și la filosofii de dreapta francezi. Tăria și forța luptei lui Doina Cornea s-a născut din crezul creștin și lecturile filosofice ale dreptei românești și franceze. Doina Cornea și-a construit filosofia rezistenței pe lupta și dorința de libertate a individului împotriva colectivismului comunist. Doina Cornea a pus mai presus persoana liberă în credința sa împotriva omnitudinii unui regim comunitarist ce ucidea sufletul. Ea tot repetă în interviuri cauzalitatea filosofică a gesturilor sale anticomuniste și credința în Dumnezeu, care i-a dat putere să înfrunte Molohul regimului ateu comunist. Ea tot își spunea în sine un citat lecturat de pe o sinagogă, că ”spiritul e mai tare decât spada”. Abia în 1982, într-o greșeală se pare intenționată a directorul Vlad Georgescu de la Radio Europa Liberă care citește o scrisoare la ”Vocea ascultătorilor”, în care pomenește numele Doina Cornea, deși ea ceruse expres să nu i se dea în vileag semnătura. Doina Cornea era la Vama Veche cu soțul când și-a auzit numele la cel mai detestat radio de către comuniști. A simțit că ”zarurile au fost aruncate” și o teamă cumplită a cuprins-o de repercursiuni. De la acea ”greșeală” tactică se construiește mitul real al luptei opozantei Doina Cornea din Cluj. Nu intru în detaliile scrisorilor publice citite la Europa Liberă sau în presa occidentală, cartea lui Cornel Jurju trebuie citită și veți găsi combustia internă a unei femei fragile care prin gesturile sale devenise doamna de fier a luptei anticomuniste din România anilor 1980. A fost cel mai cunoscut opozant al regimului comunist din România. Lupta ei spirituală nu a fost înțeleasă de mulți occcidentali care preferau să conlucreze cu regimul comunist. De multe ori în vizitele în Franța sau Beligia socialiștii occidentali o criticau de ce atacă statul comunist. Complicitatea Occidentului socialist cu regimurile sovietice era evidentă. Treptat Doina Cornea este izolată în casa ei de pe Calea Turzii unde comuniștii într-o parte a străzii sapă un șant să nu treacă mașinile, iar la altă intrare pun un semn de circulație privind accesul interzis. Casa ei era luminată noapte de noapte cu un reflector, telefonul ascultat și corespondența violată. La poartă stătea pemanent un milițian și un securist. Doina Cornea a reușit să-și interiorizeze lupta cu sistemul. S-a retras în ea însăși în rugăciune și lecturi filosofice.

Măsurile draconice ale sistemului comunist nu au reușit să-i înfrângă spiritul. Cel mai tare însă a durut-o izolarea prietenilor și cunoscuților care refuzau să se întâlnească sau să vorbească cu ea. Era refuzată de teamă și la sujblele clandestine ale bisericii greco-catolice. Doar un preot catolic de la biserica de lângă universitate o primea în sacristie. Regimul comunist trimitea securiși îmbrăcați în muncitori să o scuipe pe stradă ca să-i înfrângă rezistența, iar vânzătoarele refuzau să-i vândă pâine. Vecinii o priveau cu ură, pentru că le creea probleme. Rar câte un buchețel de flori era aruncat peste gard ca semn al dragostei. Rectorul Ion Vlad în 1984 o exclude din universitate la presiunea partidului. Cu toate acestea Doina Cornea nu-i poartă pică. Criticul Mircea Zaciu era singurul care a vea curajul să vorbească cu ea pe stradă și să o felicite. Doina Cornea a salutat Carta 77 și revolta muncitorească de la Brașov și a criticat revizionismul Budapestei care profita de izolarea României ceaușiste. Doina Cornea își asumase și spiritualizat lupta. Tot acest calvar s-a încheiat în după amiaza zilei de 21 decembrie 1989 când un grup de 50 de manifestanți au venit la ea acasă să o elibereze. Atunci securistul și milițianul au fugit de pe strada ei. E interesant de plăcut să citești cum reușește Cornel Jurju să surprindă prin interviurile sale carcterul unei femei fragile care a destructurat intelectual regimul. Autorul e interesat mai mult de latura luptei spirituale a Donei Cornea împotriva materialismului comunist. Descoperim o Doina Cornea cu un spirit național și religios autentic. Deși inclusă fără să fie întrebată în consiliul CFSN, Doina Cornea realizează imediat că asistă la o lovitură de stat în derulare sub control sovietic și că Iliescu sau Brucan nu doresc altceva decât un gorbaciovism și un partid unic comunist reformat. E interesant cum Doina Cornea realizează imediat formele manipulării feseniste. La fiecare ședință de consiliu FSN Iliescu ieșea și venea cu noi sarcini telefonice de la Mihail Gorbaciov. Doina Cornea a rezistat presiunii securității și comunismului deoarece regimul nu a reușit să spagă triunghiul de încredere dintre ea, fiul și fiică. Deși arestată în 1987, împreună cu fiul ei, nu au cedat în ciuda bătăilor de la Securitatea clujeană. Doina Cornea recunoaște că fără susținerea fiicei din Franța și a fiului ei de acasă nu ar fi rezistat. Un moment emoționant este și audiența sa de prin 1991 la regele Baudoin al Belgiei, care o ține peste 40 minute peste ora preconizată a întâlnirii și la final se pun numai ei doi în genunchi în fața icoanei și se roagă pentru poporul român, creștinătate și Regele Mihai I; e un moment semnificativ care astăzi pare de necrezut într-un Occident secularizat până la extrema stângă. De altfel destui lideri occidentali vedeau în Iliescu și Roman niște parteneri economici, iar opoziția din 1990/1992 destul de imatură ca să preia puterea. Corifeii neocomuniști ai lui Brucan o făceau imatur politic, deși Doina Cornea vedea vizionar schimbarea, nu doar o cosmetizare gorbacivistă a României. Doina Cornea s-a prins repede că o parte din membrii opoziției democrate din anii 1990 erau agățați de vechile structuri securiste și acționau în interesul FSN și partidului stat. Paradoxal după 1990 Doina Cornea a retrăit o altfel de izolare socială pusă la cale de calomniatorii cu rădăcini din vechiul regim. Cartea istoricului Cornel Jurju concepută cu profesionalism metodologic de ultimă generație aduce o perspectivă nouă despre biografia Doinei Cornea privind caracterul individual și spiritual al luptei sale pentru democrație împotriva unui comunism nivelator. Doina Cornea a pus mai presus persoana și libertatea împotriva comunitarismului și omnitudinii totalitare.

Ionuț Țene