SHARE

APDA, 12 aprilie 2018 – Andru este un tânăr de 29 de ani din zona Maramureșului. Este un băiat educat, inteligent și modest. L-am întâlnit în pauza de masă pe unul din șantierele Vienei. A ajuns în Austria în urmă cu 6 ani, lucrează ca dulgher la recondiționarea mansardelor de la clădirile vechi. Are o statură destul de impunătoare, e însă destul de retras și are motivele lui, nu vrea să iasă în evidență, ba chiar mai mult, nu a dorit să ne lase nici măcar să îl fotografiem.

De pe rețelele sociale s-a retras acum un an și ceva: „Aveam o fată cu care vorbeam deja de câțiva ani, vream să ne facem o casă împreună, dar facebook-ul ăsta a înnebunit-o de cap. A făcut-o să își piardă încrederea în mine, pentru că dacă posta un prieten o poză cu mine și dădea o fată un like, era gata scandalul… depărtarea asta ne macină sufletele așa tare câteodată de te și miri pe ce suntem în stare să dăm vina…”.

Andru de fapt este numele de alint, folosit foarte des în zona folclorică a Maramureșului pentru Alexandru. Andru al nostru ar fi vrut să se facă doctor veterinar, îi plăceau animalele de mic: „M-o învățat tătuca de mic tot ce trebuie să știe un om despre animalele din ocol, îmi erau atît de dragi că, de multe ori când nu aveam treabă pe la câmp, mă găsea tata în grajd curățând la bivoli, și nu că mă trimitea el, îmi plăcea mie să stau în jurul lor”.

Din păcate, erau săraci: „Eram o familie destul de săracă de la țară, abia am reușit să termin 12 clase în Baie ( Baia-Mare n.r.), apoi a trebuit să rămân pe lângă casă, să îmi ajut părinții bătrâni. Sora mea era deja măritată și plecată în Spania, fratele meu în Anglia, am rămas doar eu să îi ajut până a murit tata. După ce a murit tătucu, pe mama a luat-o sora mea la ea în Spania și eu am rămas singur. Nici nu a mai putut fi vorba nicicând să îmi urmăresc visul meu de a urma o facultate”.

”Am apelat la primarul din sat pentru a mă ajuta să obțin ceva fonduri europene. Am vrut să fac o fermă de bivoli, la noi oricum au început să cam dispară și ei dau un lapte mai bun ca la vacă. Am primit fonduri pentru ferma mea, dar a fost o întâmplare ciudată, primarul și secretarul mi-au tocat banii de fermă în campania electorală, i-am dat la poliție, dar degeaba, mi-au năruit și acest vis. Așa am hotărât să plec la muncă cu un vecin care are firma asta în Viena la care muncesc și acum”.

Nu i-a plăcut niciodată politica, mai mult, după ce a pățit cu primarul și secretarul primăriei a început să o urască: ”Politica asta ne strică pe noi, oamenii. Și la mine la lucru, unu e cu PSD, unu cu PNL, se ceartă ca proștii de parcă pe ăia i-ar interesa că tu ai ce pune în blid sau nu. Niciodată nu am avut parte de politicieni care să țină la popor, de aia ne merge așa rău. Și nici degrabă nu cred că o să avem, politica a devenit o meserie, nu o datorie, așa cum ar trebui să fie”.

Despre întorsul acasă, Andru nu este deloc reținut. Se va întoarce pentru că mai are un vis pe care nu poate să i-l ia nici un primar, nici un secretar, după cum glumește chiar el: ”Cu fata asta de care ne-a despărțit facebook-ul vream să îmi fac o familie. N-o fi vrut bunul Dumnezeu să fie așa. Dar mai stau vreo doi trei ani, casa am renovat-o la mămuca, mai fac ceva bani să îmi iau niște animale de seamă și mă întorc, nu-i lumea mea aici la nemți. O familie mi-oi face cumva, că doar nu îs chiar cel mai prost din tăt Maramureșul ăla, nu îs nici ciunt, asta mai vreau de la viață, da nu pe aici în țări străine”…

Se scuză frumos, bea o gură de apă și se întoarce la muncă. Pauza lui s-a terminat. Povestea lui, deși ar putea părea tristă, este oarecum destul de des întâlnită la tinerii plecați la muncă în străinătate, Andru însă ar putea fi și pentru ei un exemplu: „Am vreo doi colegi care mai tot timpul îs beți. Mai și fumează tigări din ălea cu draci. Păi de aia îmi rup eu oasele pe aici, să dau banii lui dracu sau să fac ceva cu viața mea?!”…

Ionică Armancă