Hristos a înviat! Mii de persoane au participat în Viena la cea...

Hristos a înviat! Mii de persoane au participat în Viena la cea mai mare sărbătoare a creștinătății

827
0
SHARE

La fel ca și în anii precedenți, și de această dată la slujbele de Înviere oficiate la Viena pentru românii care nu au plecat acasă au adus o Lumină Sfântă în sufletele lor.

Lumina Sfântă a fost primită cu bucurie de mii de români, așa după cum se poate observa și din imaginile de mai jos, spațiile din jurul Bisericii fiind neîncăpătoare pentru numărul mare de credincioși adunați pentru slujbă.

Vă prezentăm mai jos un mic fragment din Pastorala la Praznicul Învierii Domnului 2018 susținut de Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim al Germaniei, Europei Centrale și de Nord

Hristos a înviat!

Învierea Domnului pe care o sărbătorim astăzi cu entuziasm şi cu bucurie, în cântări de laudă şi de biruinţă este piatra de temelie a credinţei creştine. Sfântul Apostol Pavel scrie credincioşilor din Corint: „dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre” (I Corinteni 15, 17). Prin învierea Sa, Mântuitorul pecetluieşte pentru totdeauna adevărul propovăduit timp de trei ani şi jumătate, precum şi minunile săvârşite, care altfel s-ar fi uitat cu totul în generaţiile următoare.

Crucea şi învierea, în viaţa Mântuitorului Iisus Hristos, ca şi în viaţa noastră a creştinilor, sunt două realităţi de nedespărţit. În cruce se ascunde învierea, iar învierea urmează după cruce. Prin cruce, înţelegem nu numai moartea, ci şi pătimirile şi suferinţele de-a lungul vieţii pământeşti a Mântuitorului, care a fost urmărit, pas cu pas, iar apoi prins şi răstignit. Totuşi Mântuitorul, „ocărât fiind, nu răspundea cu ocară şi dat la chinuri, nu ameninţa, ci se lăsa în ştirea celui ce judecă cu dreptate” (I Petru 2, 23). Dar, mai ales, Domnul se ruga Tatălui ceresc ca să-L întărească în încercările Sale. Ziua mergea din cetate în cetate, învăţa pe oameni şi-i vindeca, iar „noaptea se retrăgea în locuri pustii şi se ruga” (Luca 5, 16). Încredinţându-Se Tatălui şi rugându-Se Lui, Mântuitorul primea putere ca să-şi continue misiunea pentru care a fost trimis în lume. Astfel, în crucea de zi cu zi a Domnului se ascundea şi puterea biruinţei sau a învierii.

Viaţa pământească a Mântuitorului Iisus Hristos care a recapitulat şi unit în firea Sa omenească pe toţi oamenii este exemplară pentru fiecare creştin şi pentru fiecare om. Nu există om în lume care să nu întâmpine, de-a lungul vieţii, încercări, suferinţe sau nereuşite de tot felul. Sfântul Apostol Pavel ne încredinţează zicând: „Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea voastră”. Şi de asemenea: „Credincios este Dumnezeu care nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda” (I Corinteni 10, 13). Aceste cuvinte, inspirate de Duhul Sfânt, ne încredinţează că Dumnezeu ştie necazul nostru şi este alături de noi, dacă strigăm din inimă după ajutorul Lui. Dacă privim cu ochii credinţei ispitele şi necazurile vieţii, ne dăm seama că ele sunt o adevărată binecuvântare pentru că în necazuri şi greutăţi ne rugăm cu mai multă smerenie şi cu lacrimi de pocăinţă şi simţim ajutorul lui Dumnezeu. O vorbă înţeleaptă spune: „Dumnezeu iartă întotdeauna, omul iartă câteodată, natura însă nu iartă niciodată”. Să respectăm deci legile care guvernează natura umană, sufletul şi trupul nostru şi ne vom bucura de mai multă sănătate sufletească şi trupească.

Aşa cum în viaţa fiecărui om, crucea şi învierea sunt realităţi de zi cu zi, tot aşa şi în viaţa popoarelor, crucea şi învierea sunt prezente de-a lungul istoriei lor. Ca multe alte popoare, poporul român a avut o istorie dureroasă, o cruce grea pe care a purtat-o însă cu multă credinţă şi cu nădejde în izbăvirea lui. De aceea Dumnezeu ne-a salvat fiinţa şi unitatea de limbă şi de credinţă. Astăzi, asupra poporului nostru apasă cea mai mare cruce din istoria lui, care-l ameninţă cu pieirea prin aceea că milioane de români şi-au părăsit ţara. Din păcate, exodul românilor în străinătate nu încetează, ci dimpotrivă creşte de la an la an. Desigur fiecare poate da vina pe alţii, în primul rând pe conducători. Totuşi nu numai conducătorii au partea lor de vină, ci şi fiecare dintre noi care am părăsit prea uşor ţara în căutarea unei vieţi mai bune sau a unei cruci mai uşoare. Se întâmplă însă adeseori că vrând să ne uşurăm crucea, dăm peste o cruce şi mai grea.
Fiecare dintre noi, cât de mici şi neînsemnaţi am fi, putem contribui la renaşterea poporului nostru, la învierea lui. În primul rând, prin rugăciunea noastră smerită şi stăruitoare. În fiecare zi, să ne rugăm lui Dumnezeu pentru poporul nostru, pentru conducătorii lui, pentru toţi cei ce suferă în diferite feluri. Apoi, să încercăm să ajutăm fiecare, cât de puţin, pe cei de acasă, să ne ducem cât mai des în ţară şi să îndemnăm şi pe alţii să viziteze România. Să încercăm, de asemenea, să fim mai uniţi şi să constituim Asociaţii profesionale care să sprijine efectiv Ţara noastră. Şi mai ales, să insuflăm copiilor noştri dragostea faţă de Biserica şi Ţara părinţilor şi bunicilor lor, ca și față de limba română.

Chemând binecuvântarea lui Dumnezeu peste toţi credincioşii noştri: părinţi, copii, tineri şi vârstnici, vă îmbrăţişez în Hristos Domnul, Cel înviat şi vă adresez, încă odată, salutul pascal: „Hristos a înviat” şi urarea: „Sărbători fericite”. Să fiţi cu toţii sănătoşi şi bucuroşi de marele praznic al Învierii Domnului!

Al vostru, de tot binele voitor şi rugător smerit către Domnul, + Serafim

*Fragment din Pastorala la Praznicul Învierii Domnului 2018