SHARE

Iașul este în doliu. Cel mai cunoscut anticar din oraș, Dumitru Grumăzescu, s-a stins la primele ore ale dimineții.

El fusese internat câteva zile în spital.

Grumăzescu deținea cea mai importantă colecție dedicată lui Mihai Eminescu. Anticariatul său de pe strada Lăpușneanu era unul dintre cele mai cunoscute și mai vizitate locuri din oraș.

Pe pagina lui de Facebook au început să curgă mesajele de condoleanțe.

Grumăzescu s-a născut pe data de 22 octombrie 1945 la Piatra Neamţ.

Cum și-a dezvoltat pasiunea pentru obiectele de valoare Dumitru Grumăzescu:

“În această lume a obiectelor de valoare eu am intrat în calitate de colecţionar. În copilărie, pe la 13-14 ani, am avut un accident şi o perioadă nu am putut vedea. (Acum văd cu ochiul stâng, iar dreptul aşa şi-aşa, suficient cât să mă feresc de proşti!) Ei bine, în spital, când începeam din nou să văd, mi-a căzut în mâini o carte de versuri (mai bine zis, un ciot de carte, pentru că nu avea nici copertă, nici cuprins) din care citeam pe ascuns, cu lupa, pentru că medicii nu-mi permiteau să fac eforturi oculare. În 1960, în octombrie, am mers acasă, la Târgu Neamţ. Intrând în librăria oraşului, mi-a picat în mână o carte în care am descoperit poeziile pe care le citisem în spital. Am dat la pagina de titlu. Pe coperta unu, faţa doi, era imprimată prima poză a lui Eminescu, ca student la Viena. Privind-o, mi-am spus: “Doam­ne, acesta este EMINESCU! Tot ce a scris acest Om şi s-a scris despre el, voi strânge”. Nu ştiam de ce mi-am făcut acest jurământ, şi nici că el avea să-mi influenţeze cursul vieţii. Mergând pe urmele lui Eminescu, am reuşit să intru în posesia multor obiecte vechi, a început să mă pasioneze trecutul, în toate aspectele lui (cărţi, apoi tablouri, icoane, bron­zuri, argin­tă­rie, porţelanuri, cristaluri, bancnote, monede, tim­bre şi tot aşa). Am fost omul care am strâns orice, de la cutii de chibrituri până la şerveţele, iar când am găsit la cineva un obiect care mă interesa, dacă acel cineva co­lecţiona şerveţele, îi dădeam şerveţele, iar eu primeam o­biectul care mă interesa. Aşa­dar, am început ca şi co­lec­ţionar şi, după Marea În­gră­mădeală (eu nu am s-o nu­mesc niciodată Revo­luţie, pen­tru că nu a fost), m-am gândit ce aş putea face, ce mi-ar fi plăcut să fac. Şi atunci m-am făcut anticar”, povestea el pentru formula-as.ro în 2015.

Ce zicea despre strada Lăpușneanu:

“Atmosfera de epoca va ramane in amintire mereu pe Lapusneanu. Strada ramane artera de spirit si de istorie a Iasului, aici s-a scris foarte mult, pe aici si-au purtat pasii Cuza, Eminescu, Kogalniceanu, Creanga, Pogor. Acest loc este emblematic pentru viata spirituala a Iasului si a Romaniei chiar daca acum au disparut multe dintre cladirile cu doua nivele, cu balcoane de fier forjat si cu usi de sticla comandate din tari straine de pe Lapusneanu”, spunea el pentru altiasi.roîn 2008.

”…cuvintele sunt prea sărace pentru a putea descrie ce ați însemnat dumneavoastră pentru mine…domnul și dragul meu Dumitru Grumazescu
Datorită dumneavoastră am iubit și cunoscut Iașul…am trăit momente speciale pe care nu le voi uita niciodată, datorită dumneavoastră am putut cunoaște mai bine viața poetului Mihai Eminescu…
Acum…pentru mine…Iașul nu mai este același…..
…drum lin…în sus spre Cer…
Veți rămâne veșnic în inima mea…”, acesta este mesajul postat de președinta Asociației Culturale ”Mihai Eminescu”- din Viena, doamna Laura Hant, la aflarea dureroasei despărțiri.

Redacția ziarului ”Jurnalul Românesc” își exprimă pe această cale regretul despărțirii de marele Dumitru Grumăzescu, să aveți un drum lin maestre… de acum îngerii au să vă asculte recitând!