Laura Hant – Cetățean de Onoare al Iașului

Laura Hant – Cetățean de Onoare al Iașului

858
0
SHARE

Cine a parcurs biografia ”Luceafărului” cunoaște, desigur, cariera sa de jurnalist la „Curierul de Iasi” – unde Eminescu îndeplinea funcția de redactor-administrator.

Timp de peste un an (1876 primăvara – 1877 toamna), el publică în paginile acestui ziar importante texte politice, economice, istorice, sociale, cronici ale spectacolului de teatru, recenzii de carte, rezumate ale unor prelegeri ale membrilor Junimii și, mai ales, producții literare.

Pe lângă aceasta, ziarul avea o parte oficială, cu publicaţii administrative şi judecătoreşti, cuprinzând anunţurile serviciilor Primăriei, deciziile Prefecturii, ale Curţii de Apel şi ale Tribunalului.

În anul 2003, continuând tradiția acestui faimos ziar din vremea lui Eminescu, Primăria Municipiului Iași a decis reapariția glorioasei foi.

Purtând numele predecesoarei publicații, Curierul de Iași, cel din zilele noastre, pe care din aceste motive îl citesc cu interes, publica acum câteva ore știrea conform căreia orașul de pe Bahlui, prin hotărârile adoptate în ședința ordinară a Consiliului Local de joi, 28 februarie 2019, are doi noi cetățeni de onoare.

Astfel, consilierii locali au aprobat propunerile ca eminentul medic chirurg bucureștean Irinel Popescu, precum și inimoasa Laura Daniela Hant, președinta Asociației „Mihai Eminescu” – Viena, să primească titlurile de Cetățean de Onoare al Municipiului Iași.

Vreau să ofer doar câteva detalii lămuritoare celor ce au pus întrebări de bună credință cu privire la biografia Laurei Daniela Hant, repet doar acestora, fiindcă celorlalți, chiar dacă le treci un tramvai prin fața ochilor, tot nu vor vedea decât ce vor ei să vadă !

Aceștia se cramponează pe o idee fixă, punând o întrebare obsesivă: ce a făcut Laura Daniela Hant în slujba Iașului pentru a merita acest titlu ? Lor le răspund cu aceeași întrebare: Ce a făcut Laura Daniela Hant încât să merite ingratitudinea Iașului ?

Așadar, o cunosc pe președinta Asociației Mihai Eminescu din anul 2016, când m-am stabilit la Viena. Știam contribuția acesteia întru cinstirea memoriei Poetului nepereche, eforturile de a pune în valoare personalitatea geniului nostru tutelar, prin ridicarea primei statui, de fapt celei mai frumoase statui ridicate în străinătate, în memoria Luceafărului.

În mentalitate pur dâmbovițeană, fiecare statuie ridicată după 1989 în România a iscat scandaluri și ciorovăieli, iar ca și cum aceasta nu erau de ajuns, ne-am pus, mediatic, poalele în cap și în străinătate, conform principiului: O greșeală se poate ierta dar o faptă bună trebuie pedepsită !

Întreb pe cei care nu pot ridica privirea mai sus de soclul unui monument statuar, cu ochii ațintiți spre text și context, dar insensibili la semnificația statuii în integralitatea sa: aveți ochelari să citiți numele celor două personaje politice cu dosare penale, aflate pe partea din spate a soclului statuii Regelui Carol I, din fața BCU – București, statuie criticată din mai multe motive, după anul 2010, decât bustul lui Eminescu de la Viena ? Sau statuia suveranului creează imunitate, în timp ce monumentul Luceafărului din capitala Austriei este bun prilej de scandal ?

Nu aș vrea să înșir lunga listă de evenimente culturale inițiate sau organizate de președinta Asociației Mihai Eminescu din Viena, astfel încât prefer să mă refer doar la trei momente, unice prin semnificația lor profundă.

În vara anului trecut, în centrul Vienei, în imediata vecinătate a Palatului Hofburg, în fața a mii și mii de turiști străini, veniți din toate colțurile Pământului, urmașii lui Horea, Cloșca și Crișan, Avram Iancu, Ciprian Porumbescu sau Mihai Eminescu, îmbrăcați în frumoase costume naționale, pe o mare scenă în aer, au prezentat o zi întreagă dansuri, cântece și costume autentic românești. Cântecele Bucovinei și ale Maramureșului au pus România pe harta Europei, fotografiile postate pe Facebook făcând înconjurul lumii, mult mai eficient decât scandalurile nesfârșite dintre români, produse zilnic, cu o consecvență demnă de o cauză mai bună.

Al doilea moment de o adâncă semnificație s-a petrecut anul acesta la 24 Ianuarie: pentru prima oară în ultima sută de ani, în Cimitirul Central din Viena, la căpătâiul soldaților români, morți în pământ străin, fanfara Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”, precum și o delegație formată din ofițeri superiori, politicieni locali, au fost prezenți, apoi, locuitorii Vienei și turiștii străini au văzut uniforme ale armatei noastre pe străzile orașului.

În sfârșit, în anul 2017, în Parcul Municipal, alături de statuile unor titani ai muzicii mondiale, Municipalitatea Iași a adus un puiet din Teiul lui Eminescu de la Copou, care a fost plantat aici. De atunci, în fiecare zi, zeci și zeci de turiști străini se opresc o clipă în fața pietrei memoriale, care face cunoscut numele lui Eminescu și pe cel al orașului Iași.

În alte numeroase asemenea manifestări, desfășurate în Palatele Schönbrunn, Lobkowitz sau în sediul Alte Rathaus (Primăria Veche), Asociația Mihai Eminescu, condusă de Laura Daniela Hant, a făcut cunoscut numele marelui nostru poet.

Datorită aceleiași inimoase românce, între Primăriile Vienei și a Iașului s-au legat trainice relații de colaborare.

Iată, pe scurt, cine este Laura Daniela Hant, încât, obiectiv vorbind, primirea titlului de Ambasador Cultural și de Cetățean de Onoare al Iașului reprezintă o recunoaștere a contribuției sale la mai buna cunoaștere a culturii și istoriei țării noastre în Austria, a Iașului și a valorilor sale în mod deosebit.

Dan Toma Dulciu

Viena 01.03.2019