MOTIVUL OGLINZII ÎN POEZIA EMINESCIANĂ

MOTIVUL OGLINZII ÎN POEZIA EMINESCIANĂ

91
0
SHARE

Motivul oglinzii este, desigur, străvechi în literatura lumii. Imaginea răsfrântă a chipului de dincolo, dintr-o altă dimensiune, cu alte legi, l-a fascinat dintotdeauna pe om. Încă în 1877, filosoful român Vasile Conta remarca, în Teoria fatalismului, că omul primitiv a fost dominat de trei factori care au constituit baza nesigurei sale existențe: cultul apei, al focului și al sufletului. Apa a constituit prima oglindă în care s-a reflectat omul și, de aceea, cea mai veche legendă care ne-a rămas despre ea este cea a lui Narcis, perpetuată de-a lungul secolelor, într-un fel sau altul, la mai toate popoarele lumii.

MOTIVUL OGLINZII ÎN POEZIA EMINESCIANĂ