Omul sfințește sau distruge locul. Cazul Bucovina

Omul sfințește sau distruge locul. Cazul Bucovina

266
0
SHARE

Mergând cu mașina spre Bucovina, venind dinspre Sudul României, pe drumurile pline de gropi cu care ne-am resemnat, în loc să parcurgi sute de kilometri pe autostradă, ești constrâns să traversezi sate și orașe cu peisaje triste. Casele sunt acoperite cu tablă colorată care imită culorile curcubeului și care îți neagă dreptul legitim la o priveliște fără kitsch; gardurile, și în general restul așezărilor, sunt construite fără bun gust, cu un stil neglijent și fără criterii de armonie între ele. Totul fiind condimentat cu mizerie, deșeuri abandonate la marginea drumului, a pădurilor sau prin parcări. Iar Natura încă mai suportă să fie batjocorită.

La un moment dat am avut un șoc: m-am trezit în altă țară și nu știam care este! Am avut aceeași senzație ca atunci când am emigrat. Am plecat dintr-o țară cenușie și defectă și am ajuns să văd așezări umane curate, cu ofertă culturală și turistică, cu centre de agregare vii. În Bucovina parcă nici nu am fi în România: sunt șosele cu două benzi pe sens, prevăzute cu linia de marcaj pe mijloc si pe partea laterală, curățenie și peisaje feerice. Există acea armonie între casele acoperite cu țiglă sau șindrilă, în fața caselor sunt grădinițe de flori îngrijite și se sesizează acea concurență benefică întru frumusețe dintre gospodării. Se sesisează că este prezentă acea iubire si respect pentru Natură, ceea ce este măreț.

Granița invizibilă a Imperiului Habsburgic (1775-1918) a rămas și astăzi. Moștenirea imperială se simte în mentalitatea oamenilor care au păstrat spiritul de comunitate, de bun gust în construcții, corectitudinea, care lipsește în alte părți ale țării, iar bunul comun este protejat și nicidecum supus furturilor sau stării de abandon.

Pe aceste teritorii, parcă vezi că funcționează teoria „mâinii invizibile” a lui Adam Smith: fiecare persoană ce își urmărește propriul interes este condusă de o „mână invizibilă” spre un rezultat de care care beneficiază nu numai înfăptuitorul, dar și întreaga comunitate.

O imagine care sintetizeză acest spirit este cea a primarului Radu Ciocan din Ciocănești. Într-un gest pe care eu l-am cosiderat imperial (în sensul de mai sus), a văzut un ambalaj de plastic aruncat pe jos în piața centrală, singurul deșeu de acolo, s-a aplecat, l-a luat și l-a dus la coșul de gunoi. Așa ceva nu mi se părea posibil într-o localitate din România!

Am ascultat în Bucovina folclor adevărat, fără urmă de manele iar muzica, în general, se ascultă în surdină, ca în orice țară civilizată.

Am vizitat muzeul de istorie al Bucovinei, foarte apropiat standardelor din orice capitală occidentală.

Am rămas uimită de vitalitatea vieții culturale: zeci de festivaluri și evenimente, dintre care aș menționa festivalul de film mut de la Câmpulung și festivalul de artă medievală din Suceava.

Nu doar mănăstirile și frumusețea locurilor, deci, atrag atât de mulți turiști străini pe care i-am întâlnit în toate locațiile vizitate.

Am întâlnit tineri care au studiat în străinătate – cum este cazul directoarei Ionela Ghișovan, a complexului de agrement Ariniș din Gura Humorului, cu studii în Franța – și care s-au întors să lucreze în Bucovina pentru bani mai puțini, dar motivați de dragostea pentru teritoriu. Sentimente nobile și sincere care par ireale în societatea românească, care și-a pierdut spiritul uman și valorile pe care se bazează conviețuirea civilizată.

Am văzut foarte multe afaceri reușite, nu numai în domeniul turismului. M-a impresionat fabrica de procesare a păstrăvului bio de la Valea Putnei, unde se folosesc ingrediente de calitate, unde este extrem de curat (mi s-a părut că suntem la NASA) și unde se realizau produse pe care orice chef din lume le-ar aprecia!

I-am intrebat pe titularii acestor afaceri dacă s-au lovit de corupție, boala națională a României! Răspunsul unanim a fost NU! Mi s-a răspuns: „Cum să dăm mită, când noi facem ceva în folosul comunității„? Pare de necrezut!

Mai mult, oamenii pe care i-am întâlnit, majoritatea aveau numai cuvinte de laudă la adresa Autorităților, în special despre Președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur. Consider că meritul nu poate fi atribuit unui singur om, dar trebuie constatat că multe dintre schimbările pozitive s-au petrecut „pe schimbul său”.

Închei cu o întrebare care pare retorică, dar nu poate fi omisă: de ce în Bucovina se poate, iar în restul țării pare că trăim pe timpul fanarioților? Diferența o fac oamenii, cu vitalitatea, dragostea și respectul pe care-l au pentru comunitatea în care trăiesc, pentru Natură și animale. Legile nu sunt eludate, ci sunt respectate cu naturalețe, deoarece atunci când esti educat și ai forma mentis în spiritul valorilor umane, morale și al respectului, atunci totul curge precum BistrițaOmul sfințește locul!

Gabriela Floria

Agenția de presă APDA