SHARE

Primarul municipiului Iași, Mihai Chirică, a fost exclus din PSD, decizie care l-a uimit dar care l-a făcut să înțeleagă ”până unde poate să ajungă hoția”. Despre conflictul din partid, dar și despre viziunea sa față de problemele Diasporei, edilul a vorbit într-un interviu acordat Gazetei Românești în exclusivitate.

Reprezentarea românilor din străinătate în Parlamentul României, rolul diasporei, intersectarea cu politica dar mai ales valoarea românilor care au fost nevoiți să plece din țară, au fost câteva din subiectele abordate. ”Diaspora trebuie prețuită pentru că ea este ca Tezaurul de la Moscova. Este exact ca tezaurul pe care l-am pierdut…”, ne-a declarat Mihai Chirică.

Care a fost prima reacție a dumneavoastră când ați aflat că sunteți exclus din PSD?

Prima stare pe care mi-a creat-o a fost aceea de uimire până unde poate să ajungă hoția, pentru că în ultimă instanță, mie și colegilor mei ne-a fost furat dreptul de a fi membri într-un partid politic. Decizia nu s-a bazat pe statut sau pe modalitatea firească de funcționare a unui partid politic.

Activitatea într-un partid politic trebuie să fie un drept, nu o obligație. Apoi, în statutul partidului scrie foarte clar că orice membru are dreptul de a se exprima față de orice problemă care vizează viața partidului.

Veți contesta decizia Biroului Județean al PSD Iași?

Instanța va constata nulitatea deciziei, pentru că tot în statut scrie că acel for care constată o stare care ar putea  duce la excludere sau la retragerea sprijinului politic trebuie să facă această propunere către organizația din care face parte acel mebru de partid. Organizația municipală din care facem parte noi a votat împotriva excluderii. Din 112 persoane cu drept de vot, 96 au votat împotrivă și 2 s-au abținut, practic nu e decât o constatare a nulității deciziei. A fost un vot nominal, pe fiecare persoană în parte.

În aceste condiții, aveți de gând să înființați un nou partid politic sau să vă atașați unui partid existent?

E prematur să vobim de atașarea la un alt partid sau înființarea unuia nou, în condițiile în care nu am lămurit situația din PSD. Un lucru însă este cert: România, astăzi, are nevoie de o reformă a clasei politice și de înființarea unor noi partide care să înceapă să reclădească pe alte principii politica românească. Amestecul permanent a membrilor de partid și în special a celor cu funcții de conducere dintr-un partid în altul nu a făcut  decât să degradeze moral aproape toate formațiunile politice, cu consecințe grave asupra democrației, ceea ce vedeți acum și în Parlament.

Mai mult de atât, din sondajele care au fost făcute, inclusiv pe Iași, partidele politice sunt pe ultimul loc la nivel de încredere, urmat foarte aproape de Parlamentul României. În fața lor mai stau cel puțin 20 de instituții. Oare democrația suținută de partide politice de acest tip este o democrație viabilă în România sau exprimă de fapt doar manifestările unor grupuri de interese care se ascund în partidele politice?

Revenind la Diaspora, pentru că suntem o publicație pentru românii din străinătate, ce părere aveți despre reprezentarea pe care o are în Parlamentul României? Credeți că sunt de ajuns patru deputați și doi senatori? Pe de altă parte, credeți că e sănătoasă participarea românilor din străinătate în politica românească, prin înregimentarea în partide?

Ambele puncte de vedere pot atrage interpretări. Suntem în primul rând o țară europeană, sigur, diaspora română nu înseamnă doar românii din Europa, suntem răspândiți în toată lumea. E greu să convingi poate un român din România dacă un român din Australia sau Canada este sau nu îndreptățit să-și manifeste o opțiune politică pentru România. Este greu lucrul acesta. Calitatea de cetățean a statului român ar trebui însă să-i accepte acest drept, să-și spună un punct de vedere față de Parlamentul României, față de politica românească sau până la urmă despre bunul mers al țării.

Ar fi până la urmă un conflict între cetățeanul român din România și cel din afara țării?

Nu cred că este un conflict. Eu cred că mai întâi trebuie să definim noțiunea de cetățean în această chestiune. Deci, un cetățean al României este orice cetățean care deține cetățenia română că trăiește sau nu în România. Că dacă rămânem cu ipoteza că poate beneficia doar cu statutul de cetățean al României, proporțional, cu o inventariere cât mai aproape de adevăr, ar trebui ca toți cei de acolo să aibă reprezentanți în Parlamentul României. Am putea să le spunem comunități. O comunitate mai mare de, cât este pentru un parlamentar, de 50.000 de votanți, are un loc în  Parlament. Italia are 2 milioane, le împățim la 50.000 de votanți, înseamnă că are nevoie de 40 de parlamentari.

În cazul ăsta, noi, cei din diaspora ocupăm Parlamentul…

Nu știu dacă ocupați Parlamentul, dar cu siguranță se va intra cu alt gând în Parlament, cu o altă viziune și cu o altă forță. Iar Diaspora trebuie prețuită pentru că ea este ca Tezaurul de la Moscova. Este exact ca tezaurul pe care l-am pierdut. Este cea mai mare pierdere pe care România a suferit-o după cel de-al doilea Război Mondial. Această mare masă de oameni, cu potențialul pe care îl are și cu potențialul pe care și l-a șlefuit acolo este extrem de valoroasă. Românii care se întorc au o schimbare de comportament colosală.

Ce loc are la Iași un român care se întoarce după ani de viață trăiți în afara țării? Aveți exemple de români care s-au întors și au succes? Ar fi un mesaj optimist pentru românii de afară.

Sigur că au un rol important. Anul trecut, cu ocazia Zilei Naționale, am ținut să fie reprezentată și diaspora și am invitat o doamnă care s-a reîntors din Canada, care a înființat o firmă IT și totul merge ca pe roate.


Andi Rădiu