UN REFERENDUM FĂRĂ MIZĂ JURIDICĂ ŞI COSTISITOR

UN REFERENDUM FĂRĂ MIZĂ JURIDICĂ ŞI COSTISITOR

70
0
SHARE

Paradoxul acestui referendum naţional pentru justiţie din 26 mai, pe lângă faptul că este fără miză din punct de vedere juridic, pentru că este doar consultativ, este şi costisitor pentru că s-au alocat zeci de milioane de euro de la bugetul de autostrăzi, spitale şi şcoli pentru un exerciţiu inutil ca proiecţie legală. Că se împlineşte cvorumul sau nu referendumul pentru justiţie nu poate fi implementat legal. Dacă chiar se dorea un referendum pentru justiţie ca să interzică amnistia spre exemplu, trebuia să nu fie consultativ, ci decizional de modificare a Constituţiei. Deci, dacă pe 26 mai românii se vor mobiliza masiv şi vor vota Da la cele două întrebări de la referendum, trebuie organizat un alt referendum decizional de modificare constituţională ca să aibă efecte juridice, deci alţi bani luaţi de la construcţia de autostrăzi şi spitale pentru o manevră politică. Deci pe 26 mai se organizează un referendum naţional fără nicio valabilitate juridică. E ca şi cum iniţiatorul prezidenţial ar deschide fereastra palatului Cotroceni şi ar arunca pe geam câteva zeci de milioane de euro. Sigur că organizarea acestui referendum costisitor şi inutil juridic are de fapt doar conotaţii politice. Se încearcă prin această manevră consultativă electorală ridicarea procentului de români care merg la vot pentru alegerile europarlamentare. Se mizează pe dorinţa românilor de justiţie, deşi legislaţia noastră penală este clară în acest sens: un condamnat penal cu drepturile politice restricţionate nu poate fi ales sau candida la o funcţie de conducere politică şi instituţională în stat. Deci referendumul vrea să confirme ceea ce este de fapt inclus în legislaţia noastră, lucru care îl face şi mai inutil din punct de vedere al proiecţiei juridice. Oricum trebuie organizat ulterior un nou referendum de modificare a Constituţiei, cu alte costuri. Românii sunt chemaţi să voteze în principiu ceea ce avem în legislaţia penală şi pentru a mai veni a doua oară la un alt referendum decizional care se va organiza în urma validării actualului referendum. Situaţia e uşor ilogică, dacă nu kafkiană. Până la urmă putem sintetiza pe Kafka: un condamnat definitiv în justiţie cere ca un alt cetăţean aflat în judecată pentru corupţie să nu mai poată candida.

Sigur că acest referendum naţional umbreşte de fapt miza alegerilor europene. În loc să primeze importanţa scrutinului electoral european va prima în realitate o temă de politică internă. Bruxellul ar trebui să fie îngrijorat că pe 26 mai românii în loc să se concentreze pe alegerea eurocandidaţilor pentru parlamentul european vor vota un scrutin cu o temă politică internă, care are doar rol consultativ. Un alt paradox al acestui referendum naţional pentru justiţie este faptul că polarizează societatea românească. Anul trecut, la referendumul pentru familie care era decizional, o parte a societăţii civile şi formatorilor de opinie l-au boicotat susţinând că polarizează societatea. Însă pentru 26 mai, aceleaşi personaje plătite artistic sau încurajate de un sistem paralel cu ţara ne îndeamnă să mergem la vot pentru un referendum naţional consultativ. Când să-i credem pe O. Pellea sau T. Chirilă, atunci când au zis „boicot” la un referendum decizional sau acum când ne îndeamnă să mergem la vot pentru un referendum consultativ? Atunci nu au înţeles întrebarea pentru familie de pe un singur buletin de vot, astăzi de ce înţeleg două întrebări tipărite pe două buletine de vot, care nu au nicio relevanţă juridică? Din păcate, acest referendum pentru justiţie este inutil juridic şi costisitor financiar, fiind doar o manevră politică prin care unele partide scot electorii la vot ca o repetiţie pentru alegerile prezidenţiale din toamnă. E adevărat că este dreptul clasei politice să facă jocuri politice, dar o fac pe banii noştri luaţi de la bugetul de autostrăzi, şcoli şi spitale. Dreptul la vot e câştigat la revoluţie şi-l respect aşa cum l-am respectat şi în octombrie anul trecut. Unii nu au făcut aşa. Au semnănat ură şi-n octombrie anul trecut şi acum. Pe de altă parte, menţinerea urii şi conflictelor în societatea românească este o metodă de a ţine dezbinat un popor sărăcit şi docil faţă de interesele marilor corporaţii. Metoda e veche: divide et impera!

Ionuţ Ţene