SHARE

În ultima vreme citesc cu nespusă plăcere cărțile filosofilor creștini ruși. Acestea nu sunt simple ruminații textualiste, care cuprind doar fulgurant viața fără sens cum o fac de multe ori fără substanță unii gânditori occidentali, ci reprezintă adevărate repere gnoseologice care te fac să înțelegi țelul teleologic al lumii, care este Învierea. Mi-a căzut în mână recent cartea ”Povestire despre Antichrist” de Vladimir Soloviov, publicată în 2005 la Editura Humanitas. Nu sunt un admirator al lui Vladimir Soloviov, prefer să meditez la frământările teologice ale lui Nikolai Berdiaev sau să tresalt transfigurat la sensul tenebros al sârșitului lumii propus de Lev Șestov, ca ultimă clipă în fața posibilei mântuiri. Vladimir Soloviov (1853 – 1900) a fost un filosof ortodox rus care a încercat să se desprindă de tradiția pravoslavnică. Era cunoscut ca promotor al unirii bisericilor ortodoxă și catolică, precum și un admirator al Papei. Vladimir Soloviov era un rus european care promova o ortodoxie occidentalistă (ceea ce e un non sens teologic), în speranța alinierii Rusiei la valorile religioase ale Romei. Mai mult, Vladimir Soloviov era un critic nejustificat al slavofililor și un adversar al pan-ortodoxismului, curente pe care în cartea sa le agresează verbal prin cuvintele unui personaj cazon, ca ”proștii”, ce împiedică Rusia să se ”europenizeze”. Cartea lui Soloviov e construită pe forma dialogurilor platoniciene, în stil hegelian, cu o dialectică subtilă. Ca în romanele lui Dostoievski, un grup de ruși aflați la băi pe malul Mediteranei, undeva între Nisa și Monte Carlo: un general, o doamnă din înalta societate, un politician, un prinț, un domn Z dezbat, la o cafea și o dulceață în briza caldă, destinul Rusiei și al creștinismului. E interesant că Soloviov a scris dialogurile la 1899 și din acestea răzbat frământări filosofice, religioase și politice foarte actuale. La 1899 personajele prevedeau destructurarea Rusiei tradiționaliste prin creșterea fermentului anarhist. Se prevedea izbucnirea Revoluției bolșevice de la 1917 cu 18 ani înainte de declanșarea acesteia. Undeva printre rânduri pluteau ideile de desacralizare a Rusiei pravoslavnice crucificată între occident și orient, ca experiment indus de marea finanță. Sigur în mintea personajelor exista un optimism specific epocii, că evoluționismul și civilizația vor împiedica izbucnirea războaielor pe viitor, care vor rămâne un apanaj doar al popoarelor ”sălbatice”. Oamenii civilizați, superiori, nu vor mai apela la război pentru a își rezolva interesele. Această naivitate ”progresistă” va fi demnatelată brutal prin războiul izbucnit doar peste 15 ani, la 1914. Conflictul dintre creștinism, islamism și ateism era o paradigmă în societatea rusă sfârșitului de secol XIX, la fel de actual și astăzi. Lumea nu s-a inventat odată cu noi pare să ne transmită concluziile cărții. Dar cel mai important și incitant capitol din carte este citirea unei profeții oferite de un interlocuitor asistenței.

Profeția este o copie după un manuscris vechi găsit într-o mănăstire ortodoxă. În profeția despre Antichrist un fel de alter ego al Legendei Marelui Inchizitor a lui Dostoievski descoperim o frescă transpusă parcă în parabola zilelor noastre, cu o sută de ani înainte. În legenda despre Antichrist, Soloviov ne explică la 1899 cum va arăta lumea peste o sută și ceva de ani. Profeția anunța izbucnirea primului război mondial în ciuda ”progresului” evolutionist. ”Manuscrisul” vorbește de o Europă tot mai secularizată, în care creștinismul va fi prigonit de către adepții materialismului dialectic și de către atei sau anarhiști. Această Europă slăbită, condusă de organzații secrete ezoterice de tip masoneric, va avea parte de o invazie a unei forte orientale, numită ”imperiul mongol”, de religie musulmană, dar la care se aliază și China. Acest ”imperiu mongol” musulman va cuceri Europa pe care o va transforma într-o Euroabia, cu scopul de a slăbi puterea creștinismului, singurul inamic real al ateilor și islamiștilor. Euroabia musulmană va dori să distrugă, pe lângă societatea creștină și Palestina evreiască. Profeția lui Soloviov susține că organizațiile secrete de tip ezoteric se vor alia într-o Europă, nu a națiunilor, ci a partidelor și ideologiilor pentru a se elibera de musulmani. După Reconquista se va crea Statele Unite ale Europei (ce coincidență perfecta de nume cu UE!), cu o singură capitală și un singur președinte. Scopul acestei Uniuni Europene, fără națiuni, condusă de confrerii secrete care nu cred în Hristos este acela de a unifica religiile într-una singură. Se vrea înființarea unei religii unice, un fel de creștinism fără Hristos, iar cei ce cred în răstignit vor fi persecutați. Președintele noii Europe, un fel de supraom nietzschean va fi ales un tip frumos și inteligent, care propune să facă binele în afara religiei și scoțându-l pe Hristos din ecuație. El reușește să fie adulat de europeni ca unicul care va aduce pacea și prosperitatea continentului. Acesta propune catolicilor, protestanților și ortodocșilor să-l recunoască ca unic conducător al religiei unite fără Hristos. În spiritul lui Soloviov se rezolvă situația complicată, care vede salvarea Europei creștine prin unirea papei cu pastorii protestanți și stareții ortodocși: aceștia refuză propunerea ”supraomului”, în alianță cu evreii, și-l demască pe președintele Statelor Unite a Europei ca Antichristul, cel ce vrea să stăpânească lumea cu puterile necuratului și cu ajutorul ateilor. Doar un singur strigăt de ”Hristos a Înviat” îl demască și-l distruge până la urmă pe Antichrist în revolta populației trezite de credință. Credința duce la trezvie, iar Apocalipsa poate fi ”anihilată” prin unitatea popoarelor întru Hristos în așteptarea celei de-a doua veniri, pare să ne concluzioneze Soloviov. Sensul vieții e Învierea! Interesant cum Soloviov a intuit acest mixaj al popoarelor și religiilor în Europa. Morala este că cei ce doresc distrugerea creștinismului, de fapt se fac pe ei zei goi pentru închinarea popoarelor manipulate. În secolul XX, Dumnezeu a fost înlocuit în regimurile comuniste și neo-marxiste cu idoli de tablă ca Mao, Che Guevara, Troțki sau Fildel Castro. Cât de actuală este profeția lui Soloviov de la 1899! Parcă a fost scrisă ieri pentru ziua de astăzi.

Ionuț Țene